Portalul tuturor contabililor din Romania

Raportul dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Raportul dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

            Schimbările economico–sociale care au avut loc în ţara noastră au generat modificări importante şi în domeniul financiar–contabil, acesta fiind într-un proces continuu de armonizare cu Directiva a IV – a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

            Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 – punctul 27 – , unităţile patrimoniale trebuie să organizeze contabilitatea de gestiune.

OBIECTIVELE CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE

Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare unitate patrimonială în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii, având ca obiective principale următoarele: calcularea costurilor; stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor executate; întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul executării acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unităţii patrimoniale şi altele.

            Contabilitatea de gestiune concură la furnizarea informaţiilor necesare conducerii (managerilor) unităţii, în executarea unui control eficient asupra activităţii acesteia, despre implicaţiile şi consecinţele economice ale deciziilor, respectiv de a sugera alte căi de acţiune, respectiv în activitatea de previziune şi de determinare a gradului de incertitudine (riscul).

            Astfel că, în etapa actuală, aşa cum prevede Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii, sfera contabilităţii de gestiune se circumscrie la înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie etc., decontarea producţiei, precum şi calculul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate inclusiv al producţiei în curs. Modul de organizare a contabilităţii de gestiune este la latitudinea fiecărei unităţi patrimoniale, în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale acesteia. În acest sens, pe lângă conturile de cheltuieli pe destinaţii şi de calculaţie a costurilor, pot fi utilizate conturi de venituri şi rezultate analitice corespunzătoare în funcţie de opţiunea fiecărei unităţi patrimoniale.

            Legătura dintre contabilitatea financiară şi de gestiune vizează obiectivul fundamental: urmărirea şi controlul condiţiilor interne de producţie prin sistemul costurilor, care necesită o dublă grupare a cheltuielilor:

a)      pe de o parte, după natura economico–financiară a cheltuielilor, structura folosită în contabilitatea financiară într-o formă normată, standardizată;

b)      pe de altă parte, după destinaţia cheltuielilor, structura utilizată în

c)       

d)      contabilitatea de gestiune, nestandardizată, în funcţie de necesitatea de informaţie şi specificul activităţii desfăşurate

Din structura cheltuielilor potrivit naturii lor, folosită în contabilitatea financiară, doar cheltuielile de exploatare, adică cele ocazionate de consumarea (exploatarea) factorilor de producţie (capital, natură, muncă, informaţie) sunt preluate, analizate, grupate şi înregistrate în contabilitatea de gestiune în vederea calculării costului de producţie (care în etapa actuală este indicatorul de bază ce decurge din sfera contabilităţii de gestiune – punctul 105 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii).

Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor de producţie efectuate de o unitate pentru obţinerea şi desfacerea producţiei sale într-o anumită perioadă de gestiune. În costul de producţie se mai pot include şi dobânzile aferente împrumuturilor, la unităţile cu ciclu lung de fabricaţie.

            Potrivit reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV – a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate costul de producţie este determinat prin adăugarea, la costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor utilizate, a costurilor înregistrate de întreprindere, care sunt direct atribuite producerii acelui bun. În plus, costul de producţie mai poate cuprinde:

1)      o pondere rezonabilă din costurile înregistrate de întreprindere care sunt numai indirect atribuite producerii acelui bun, dar numai în măsura în care ele se referă la perioada de producţie;

2)      în cazul activelor cu ciclu lung de producţie, dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea producerii acelui bun, în măsura în care acesta se acumulează în raport de perioada de producţie.