Portalul tuturor contabililor din Romania

metoda JIT

METODA JIT

Just in Time (JIT) sau „exact la momentul potrivit” este o filozofie organizationala ce se fundamenteaza pe ideea ca activitatea de productie trebuie calculata si proiectata cu mare precizie astfel incat stocurile sa fie reduse la minim. Asa cum se observa este o orientare mai degraba spre proces si se aplica in primul rand la firmele de productie!

Inca din anii 1960 in gandirea manageriala a aparut o modificare de paradigma ai caror promotori au fost inginerii de la uzinele Toyota, respectiv de la a produce cat mai mult la a produce doar atat cat e nevoie. Stocurile au fost privite ca cel mai mare rau al unei companii ce produc: costuri mari de depozitare, pierderi de calitate a produselor in timpul depozitarii, riscul de a produce stocuri nevandabile, iar un stoc mare ascunde probleme de productie! Aceasta perspectiva organizationala de tip „Just in Time”, priveste calitatea din prisma activitatii operative, a procesului si mai putin din perspectiva rezultatului. Aceste organizatii isi au stocurile preponderent „pe patru roti” in drum catre clienti si nu in depozite!

Succesul unei abordari de tip Just in Time este insa conditionat nu numai de matematica unei eficiente stricte a procesului de productie, de mijloace de productie usor adaptabile unei cereri diverse, arta in echilibrul cerere-oferta dar mai ales de un parteneriat permanent cu furnizorii (putini dar seriosi), mai ales pentru materia prima de stricta necesitate. Este obligatoriu ca furnizorii sa livreze produsele exact atunci cand este nevoie de ele – spre deosebire de perspectiva firmelor occidentale care considera furnizorii ca fiind adversari ce trebuie invinsi pe terenul negocierilor.

Marele neajuns al abordarii Just in Time il constituie faptul ca in situatiile de exceptie in care apare o cerere mare pe piata la un moment dat de timp, acest tip de organizatii nu o pot satisface.

Organizatiile cu astfel de principii, interesate cu precadere de potrivirea in timp a proceselor, formeaza oameni foarte analitici, disciplinati, rigurosi si cu un acut spirit de economie, angajament si seriozitate. Totusi chiar daca procesele de productie sunt inalt flexibilizate astfel incat sa faca fata variatiilor de cerere, nu este necesar ca si oamenii sa aiba dezvoltata aceasta calitate de a fi flexibili si inovativi, cum este ceruta in mod obligatoriu in managementul calitatii totale. De asemenea se pot observa si unele ramuri ale ideilor dezvoltate de managementul stiintific.

Just in time ramane o abordare extrem de actuala in managementul modern dar trebuie retinut faptul ca ea creeaza si se bazeaza pe o cultura organizationala puternica.

•         Aceasta metodă este considerată de specialişti ca o condiţie importantă pentru obţinerea unei organizări superioare a producţiei, iar aplicarea ei contribuie la reducerea costurilor de producţie aferente stocurilor de materii prime, materiale, piese şi subansambluri.

•         Ea a apărut ca o replică la metodele clasice de organizare, care au la bază existenţa stocurilor tampon, constituite în vederea contracarării diferitelor evenimente cu caracter negativ care pot să apăra în derularea producţiei (opriri accidentale ale utilajelor, absenţa personalului, desincronizări între ateliere, defecte de calitate etc.)

•         La baza metodei J.I.T. stă principiul reducerii la minimum  sau eliminarea stocurilor de materii prime, materiale, piese, subansamble şi producţie neterminată şi implicit reducerea globală a costurilor aferente acestor stocuri, indiferent de volumul producţiei. Minimizarea tuturor categoriilor de stocuri se face concomitent cu creşterea calităţii produselor.

•         Conform ac metode trebuie să se producă numai ce se vinde şi exact la timp.

•         Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea  a şase acţiuni fundamentale:

–         amplasarea raţională a verigilor organizatorice cu scopul de a reduce costurile aferente operaţiilor care nu creează valoarea ( în principal operaţiile de transport);

–         reducerea timpilor de pregătire-încheiere în scopul realizării unui timp optim de schimbare a seriei;

–         realizarea unei fiabilităţi maxime a maşinilor în scopul reducerii costurilor aferente staţionării determinate de căderile accidentale ale acestora;

–         realiz unei producţii de calitate superioară; realiz activităţii de control al calităţii după principiul „control total în condiţiile controlului selectiv”

–         realizarea unei relaţii de parteneriat cu furnizorii;

–         educarea şi formarea forţei de muncă utilizând cele mai eficiente metode

•         Metoda J.I.T. se bazează pe principiul numit „producţia cu fluxuri trase” conform căruia toate comenzile de fabricaţie trebuie transmise ultimului loc de muncă al procesului tehnologic (de regulă montajul general), acesta transmiţând necesarul de piese şi subansambluri locului de munca precedent şi aşa mai departe.

•         Prin acest mod de lucru, metoda J.I.T. se deosebeşte de sistemele clasice de producţie, care se bazează pe principiul „producţia de fluxuri împinse” conform căruia piesele realizate la primele locuri de muncă sunt împinse înainte, fără să intereseze daca ele vor intra imediat în fabricaţie sau se vor stoca în magazii intermediare.

•         Metoda J.I.T. oferă multiple avantaje, care pot fi grupate astfel:

–         reducerea costurilor prin reducerea stocurilor, reducerea rebuturilor, reducerea timpului de munca şi reducerea modificărilor fată de proiectul iniţial;

–         creşterea veniturilor prin îmbunătăţirea calităţii produselor şi creşterea volumului vânzărilor.

–         reducerea investiţiilor, atât prin reducerea spaţiilor de depozitat cât şi prin minimalizarea stocurilor;

–         îmbunătăţirea activităţii de personal; forţa de muncă este foarte bine pregătită, motivată material, ataşată firmei şi responsabilă faţă de rezultatele muncii; toate aceste trăsături determină creşterea productivităţii muncii.

•         La baza metodei J.I.T. stă principiul reducerii la minimum  sau eliminarea stocurilor de materii prime, materiale, piese, subansamble şi producţie neterminată şi implicit reducerea globală a costurilor aferente acestor stocuri, indiferent de volumul producţiei. Minimizarea tuturor categoriilor de stocuri se face concomitent cu creşterea calităţii produselor.

•         Conform acestei metode trebuie să se producă numai ce se vinde şi exact la timp.