Standardul Internațional de Raportare Financiară 8 Segmente operaționale

Attention: open in a new window. PDFPrintE-mail

Standardul Internațional de Raportare Financiară 8
Segmente operaționale
Principiu de bază
1 O entitate trebuie să prezinte informații pentru a da posibilitatea utilizatorilor situațiilor
sale financiare să evalueze natura și efectele financiare ale activităților în care se angajează,
precum și mediile economice în care își desfășoară activitatea.
Domeniu de aplicare
2 Prezentul IFRS trebuie să se aplice:
(a) situațiilor financiare individuale sau separate ale unei entități:
(i) ale cărei datorii sau instrumente de capitaluri proprii sunt tranzacționate pe o
piață publică (o bursă de valori națională sau străină sau o piață
nereglementată, inclusiv piețele locale și regionale) sau
(ii) care înaintează sau este în curs de a înainta situațiile sale financiare unei
comisii de valori mobiliare sau unei alte organizații de reglementare, în scopul
emiterii oricărei categorii de instrumente pe o piață publică; și
(b) situațiilor financiare consolidate ale unui grup cu o societate-mamă:
(i) ale cărei datorii sau instrumente de capitaluri proprii sunt tranzacționate pe o
piață publică (o bursă de valori națională sau străină sau o piață
nereglementată, inclusiv piețele locale și regionale) sau
(ii) care înaintează sau este în curs de a înainta situațiile sale financiare unei
comisii de valori mobiliare sau unei alte organizații de reglementare, în scopul
emiterii oricărei categorii de instrumente pe o piață publică.
3 Dacă o entitate căreia nu i se impune să aplice prezentul IFRS alege să prezinte informații despre
segmente care nu sunt în conformitate cu prezentul IFRS, ea nu trebuie să descrie informațiile ca
informații pe segmente.
4 Dacă un raport financiar conține atât situațiile financiare consolidate ale unei societăți-mamă care
intră sub incidența prezentului IFRS, precum și situații financiare individuale ale societății-mamă,
informațiile pe segmente sunt cerute numai pentru situațiile financiare consolidate.
Segmente operaționale
5 Un segment operațional este o componentă a unei entități:
(a) care se angajează în activități din care poate obține venituri și de pe urma cărora poate
suporta cheltuieli (inclusiv venituri și cheltuieli aferente tranzacțiilor cu alte componente
ale aceleiași entități),
(b) ale cărei rezultate din activitate sunt examinate în mod periodic de către principalul
factor decizional operațional al entității în vederea luării de decizii cu privire la alocarea
resurselor pe segment și a evaluării performanței acestuia, și
(c) pentru care sunt disponibile informații financiare distincte.
Un segment operațional poate fi implicat în activități de pe urma cărora urmează să obțină
venituri, de exemplu operațiunile de demarare a activității pot constitui un segment operațional
înainte de obținerea veniturilor.
6 Nu fiecare parte a unei entități constituie în mod necesar un segment operațional sau o parte a unui
segment operațional. De exemplu, un sediu central corporativ sau unele departamente cu anumite
funcții s-ar putea să nu obțină venituri sau ar putea obține venituri care sunt legate numai de
activitățile entității și nu ar putea fi calificate drept segmente operațional. În sensul prezentului
IFRS, planurile de beneficii post-angajare ale unei entități nu sunt considerate segmente
operaționale.
7 Termenul de „principal factor decizional operațional” definește o funcție, nu neapărat un
administrator cu titlu specific. Această funcție este aceea de a aloca resurse și de a evalua
performanța segmentelor operaționale ale unei entități. Adesea, principalul factor decizional
operațional dintr-o entitate este președintele-director general sau directorul general dar, de
exemplu, poate fi și un grup de directori executivi sau alte persoane.
8 Pentru multe entități, cele trei caracteristici ale segmentelor operaționale descrise la punctul 5
identifică în mod clar segmentele lor operaționale. Totuși, o entitate poate elabora rapoarte în care
activitățile sale de afaceri sunt prezentate în diferite moduri. Dacă principalul factor decizional
operațional utilizează mai mult de un set de informații pe segmente, alți factori pot identifica un
singur set de componente care constituie segmentele operaționale ale entității, inclusiv natura
activităților ale fiecărei componente, existența administratorilor responsabili ai acestora și
informațiile prezentate consiliului director.
9 În general, un segment operațional are un administrator de segment care este direct responsabil și
care menține un contact periodic cu principalul factor decizional operațional pentru a discuta
activitățile, rezultatele financiare, previziunile sau planurile pentru segmentul respectiv. Termenul
de „administrator de segment” identifică o funcție, nu neapărat un administrator cu titlu specific.
Principalul factor decizional operațional poate fi, de asemenea, administrator de segment pentru
unele segmente operaționale. Un singur administrator poate fi administrator de segment pentru
mai multe segmente operaționale. În cazul în care caracteristicile de la punctul 5 se aplică la mai
multe seturi de componente ale unei organizații, dar există un singur set pentru care administratorii
de segmente sunt considerați responsabili, acest set de componente constituie segmentele
operaționale.
10 Caracteristicile de la punctul 5 se pot aplica pentru două sau mai multe seturi de componente care
coincid parțial și pentru care administratorii sunt considerați responsabili. Această structură este
uneori denumită structura de matrice a organizației. De exemplu, în unele entități, unii
administratori sunt responsabili cu diferite linii de produse și servicii din întreaga lume, în timp ce
alți administratori sunt responsabili cu diferite zone geografice. Principalul factor decizional
operațional examinează în mod periodic rezultatele activității ambelor seturi de componente, iar
informațiile financiare sunt disponibile pentru ambele. În acest caz, entitatea trebuie să determine
ce set de componente constituie segmentele operaționale, în funcție de principiul de bază.
Segmente raportabile
11 O entitate trebuie să raporteze separat informații despre fiecare segment operațional care:
(a) a fost identificat în conformitate cu punctele 5-10 sau rezultă din agregarea a două sau
mai multe segmente, în conformitate cu punctul 12, și
(b) depășește pragurile cantitative de la punctul 13.
Punctele 14-19 specifică alte situații în care trebuie raportate informații separate despre un
segment operațional.
Criterii de agregare
12 Segmentele operaționale prezintă deseori performanțe financiare similare pe termen lung dacă au
caracteristici economice similare. De exemplu, ne putem aștepta la marje brute medii similare pe
termen lung pentru două segmente operaționale ar putea fi preconizate atunci când caracteristicile
lor economice sunt similare. Două sau mai multe segmente operaționale pot fi agregate într-un
singur segment operațional dacă agregarea este conformă cu principiul de bază al prezentului
IFRS, segmentele au caracteristici economice similare și segmentele sunt similare în fiecare dintre
aspectele următoare:
(a) natura produselor și serviciilor;
(b) natura proceselor de producție;
(c) tipul sau categoria de clienți pentru produsele și serviciile lor;
(d) metodele utilizate pentru distribuirea produselor sau prestarea serviciilor lor; și
(e) dacă se aplică, natura mediului de reglementare, de exemplu, sector bancar, asigurări
sau utilități publice.
Praguri cantitative
13 O entitate trebuie să raporteze separat informațiile despre un segment operațional care respectă
oricare dintre următoarele praguri cantitative:
(a) Veniturile sale raportate, inclusiv vânzările către clienți externi și vânzările sau
transferurile între segmente, reprezintă 10 la sută sau mai mult din veniturile combinate,
interne și externe, ale tuturor segmentelor operaționale.
(b) Valoarea absolută a profitului sau pierderii sale raportate este 10 la sută sau mai mult
din cea mai mare valoare, în valoare absolută, dintre (i) profitul combinat raportat
pentru toate segmentele operaționale care nu au raportat o pierdere și (ii) pierderea
combinată raportată din toate segmentele operaționale care au raportat o pierdere.
(c) Activele sale reprezintă 10 la sută sau mai mult din activele combinate ale tuturor
segmentelor operaționale.
Segmentele operaționale care nu respectă niciunul din pragurile cantitative pot fi considerate
raportabile și pot fi prezentate separat, dacă conducerea este de părere că informațiile despre
segmente ar fi utile pentru utilizatorii situațiilor financiare.
14 O entitate poate combina informațiile despre segmentele operaționale care nu respectă pragurile
cantitative cu informațiile despre alte segmente operaționale care nu respectă pragurile cantitative
pentru a produce un segment raportabil numai dacă segmentele operaționale au caracteristici
economice similare și respectă majoritatea criteriilor de agregare enumerate la punctul 12.
15 Dacă veniturile totale externe raportate de segmentele operaționale constituie mai puțin de 75 la
sută din veniturile entității, trebuie identificate segmente suplimentare operaționale drept segmente
raportabile (chiar dacă ele nu satisfac criteriile de la punctul 13), până când cel puțin 75 la sută din
veniturile entității sunt incluse în segmentele raportabile.
16 Informațiile despre alte activități și segmente operaționale care nu sunt raportabile trebuie
combinate și prezentate în categoria „toate celelalte segmente”, separat de alte elemente de
reconciliere din reconcilierile prevăzute la punctul 28. Sursele de venituri incluse în categoria
„toate celelalte segmente” trebuie descrise.
17 Dacă conducerea consideră că un segment operațional identificat ca segment raportabil în perioada
imediat precedentă își menține importanța, informațiile despre acest segment trebuie să continue
să fie raportate separat în perioada curentă, indiferent dacă nu mai satisfac criteriile de
raportabilitate de la punctul 13.
18 Dacă un segment operațional este identificat ca segment raportabil în perioada curentă în
conformitate cu pragurile cantitative, datele segmentului pentru o perioadă anterioară prezentate în
scop comparativ trebuie retratate pentru a reflecta noul segment raportabil ca un segment separat,
chiar dacă acest segment nu a satisfăcut criteriile de raportabilitate de la punctul 13 în perioada
anterioară, cu excepția cazului în care informațiile necesare nu sunt disponibile, iar costul
elaborării acestora ar fi exagerat.
19 Poate exista o limită practică a numărului de segmente raportabile pe care o entitate le prezintă
separat, dincolo de care informațiile pe segmente pot deveni prea detaliate. Deși nu s-a determinat
o limită precisă, deoarece numărul de segmente care sunt raportabile în conformitate cu punctele
13-18 depășește cifra de zece, entitatea ar trebui să analizeze dacă s-a atins o limită practică.
Prezentarea informațiilor
20 O entitate trebuie să prezinte informații pentru a da posibilitatea utilizatorilor situațiilor
sale financiare să evalueze natura și efectele financiare ale activităților de afaceri în care se
angajează, precum și mediile economice în care își desfășoară activitatea.
21 Pentru a respecta principiul de la punctul 20, o entitate trebuie să prezinte următoarele informații
pentru fiecare perioadă pentru care se prezintă o situație a veniturilor:
(a) informații generale așa cum sunt descrise la punctul 22;
(b) informații despre profitul sau pierderea pe segment raportat(ă), inclusiv veniturile și
cheltuielile specificate incluse în profitul sau pierderea pe segment raportat(ă), activele
segmentului, datoriile segmentului și baza de evaluare, așa cum sunt descrise la punctele
23-27; și
(c) reconcilieri ale totalului veniturilor pe segmente, ale profitului sau pierderii pe segment,
ale activelor segmentului, datoriilor segmentului și altor elemente importante pe
segmente cu valorile corespunzătoare ale entității, așa cum sunt descrise la punctul 28.
Reconcilierile valorilor din bilanț pentru segmentele raportabile cu valorile din bilanțul entității
sunt prevăzute pentru fiecare dată la care se prezintă un bilanț. Informațiile pentru perioadele
anterioare trebuie retratate conform descrierii de la punctele 29 și 30.
Informații generale
22 O entitate trebuie să prezinte următoarele informații generale:
(a) factorii utilizați pentru identificarea segmentelor raportabile ale entității, inclusiv baza
de organizare (de exemplu, dacă conducerea a ales să organizeze entitatea după
diferențele dintre produse și servicii, zone geografice, medii de reglementare sau o
combinație de factori și dacă segmentele operaționale au fost agregate), și
(b) tipuri de produse și servicii din care își derivă veniturile fiecare segment raportabil.
Informații despre profit sau pierdere, active și datorii
23 O entitate trebuie să raporteze o evaluare a profitului sau pierderii și a activelor totale pentru
fiecare segment raportabil. O entitate trebuie să raporteze o evaluare a datoriilor pentru fiecare
segment raportabil dacă o astfel de valoare este furnizată în mod periodic principalului factor
decizional operațional. O entitate trebuie să prezinte, de asemenea, următoarele informații despre
fiecare segment raportabil, dacă valorile specificate sunt incluse în evaluarea profitului sau
pierderii pe segment, examinat(e) de către principalul factor decizional operațional sau sunt
furnizate altminteri, periodic, principalului factor decizional operațional, chiar dacă nu sunt incluse
în evaluarea profitului sau pierderii pe segment:
(a) veniturile de la clienții externi;
(b) veniturile din tranzacții cu alte segmente operaționale ale aceleiași entități;
(c) veniturile din dobânzi;
(d) cheltuielile cu dobânzile;
(e) deprecierea și amortizarea;
(f) elementele importante ale veniturilor și cheltuielilor prezentate în conformitate cu
punctul 86 din IAS 1 Prezentarea Situațiilor Financiare;
(g) interesele entității în profitul sau pierderea entităților asociate și ale asocierilor în
participație contabilizate prin metoda punerii în echivalență;
(h) cheltuielile sau veniturile privind impozitul pe profit; și
(i) elementele nemonetare importante, altele decât deprecierea și amortizarea.
O entitate trebuie să raporteze veniturile din dobânzi separat de cheltuielile cu dobânzile pentru
fiecare segment raportabil, cu excepția cazului în care majoritatea veniturilor segmentului provin
din dobânzi, iar principalul factor decizional operațional se bazează în special pe veniturile nete
din dobânzi pentru evaluarea performanței segmentului și pentru a lua decizii cu privire la
resursele care trebuie alocate segmentului respectiv. În această situație, o entitate poate raporta
veniturile din dobânzi pe segment din care au fost scăzute cheltuielile cu dobânzile și prezintă
acest fapt.
24 O entitate trebuie să prezinte următoarele informații despre fiecare segment raportabil, dacă
valorile specifice sunt incluse în evaluarea activelor segmentului examinate de principalul factor
decizional operațional sau sunt altminteri furnizate periodic principalului factor decizional
operațional, chiar dacă acestea nu sunt incluse în evaluarea activelor segmentului:
(a) valoarea investițiilor în entitățile asociate și în asocierile în participație contabilizate
prin metoda punerii în echivalență, și
(b) valorile suplimentărilor la activele imobilizate* altele decât instrumentele financiare,
creanțele privind impozitul amânat, creanțele privind beneficiile post-angajare (a se
vedea IAS 19 Beneficiile angajaților punctele 54-58) și drepturile care rezultă din
contractele de asigurări.
Evaluare
25 Valoarea fiecărui element de segment raportat trebuie să fie evaluarea raportată principalului
factor decizional operațional în scopul luării deciziilor privind alocarea resurselor pentru
segmentul respectiv și evaluarea performanței acestuia. Ajustările și eliminările efectuate la
întocmirea situațiilor financiare ale unei entități și alocările veniturilor, cheltuielilor, și câștigurilor
sau pierderilor trebuie incluse în determinarea profitului sau pierderii raportat(e) pe segment, doar
dacă sunt incluse în evaluarea profitului sau pierderii segmentului utilizată de către principalul
factor decizional operațional. În mod similar, numai acele active și datorii care sunt incluse în
evaluările activelor segmentului și datoriilor segmentului care sunt utilizate de către principalul
factor decizional operațional trebuie raportate pentru segmentul respectiv. Dacă valorile sunt
alocate profitului sau pierderii sau activelor sau datoriilor raportate pe segment, acele valori
trebuie alocate pe o bază rezonabilă.
26 Dacă principalul factor decizional operațional utilizează numai o singură evaluare a profitului sau
pierderii pe segment operațional, a activelor segmentului sau a datoriilor segmentului în evaluarea
performanței segmentului și hotărârea modalității de alocare a resurselor, profitul sau pierderea pe
segment, activele și datoriile acestuia trebuie raportate la acele evaluări. Dacă principalul factor
decizional operațional utilizează mai multe evaluări ale profitului sau pierderii unui segment
operațional, ale activelor segmentului sau ale datoriilor segmentului, evaluările raportate trebuie să
* Pentru activele clasificate conform unei prezentări de lichiditate, activele imobilizate sunt active care includ valorile
preconizate a fi recuperate în mai mult de douăsprezece luni de la data bilanțului.
RO - IFRS 8
507
fie cele pe care conducerea le consideră ca fiind determinate în conformitate cu principiile de
evaluare care sunt cele mai consecvente cu cele utilizate în evaluarea valorilor corespunzătoare din
situațiile financiare ale entității.
27 O entitate trebuie să furnizeze o explicație a evaluărilor profitului sau pierderii pe segment, a
activelor segmentului și a datoriilor segmentului pentru fiecare segment raportabil. O entitate
trebuie să raporteze cel puțin următoarele:
(a) baza de contabilizare pentru orice tranzacție între segmente raportabile.
(b) natura oricăror diferențe între evaluările profitului sau pierderii segmentelor raportabile
și profitului sau pierderii entității înainte de cheltuielile sau veniturile privind impozitul
pe profit și activitățile întrerupte (dacă nu rezultă din reconcilierile descrise la punctul
28). Aceste diferențe ar putea include politicile contabile și politicile de alocare a
costurilor suportate la nivel central care sunt necesare pentru înțelegerea informațiilor
pentru un segment raportat.
(c) natura oricăror diferențe dintre evaluările activelor segmentelor raportabile și activele
entității (dacă nu rezultă din reconcilierile descrise la punctul 28). Aceste diferențe ar
putea include politicile contabile și politicile de alocare a activelor utilizate în comun,
care sunt necesare pentru înțelegerea informațiilor pentru un segment raportat.
(d) natura oricăror diferențe dintre evaluările datoriilor pe segmente raportabile și datoriile
entității (dacă nu rezultă din reconcilierile descrise la punctul 28). Aceste diferențe ar
putea include politicile contabile și politicile de alocare a datoriilor utilizate în comun,
care sunt necesare pentru înțelegerea informațiilor pentru un segment raportat.
(e) natura oricăror modificări din perioadele anterioare privind metodele de evaluare
utilizate pentru determinarea profitului sau pierderii pe segment raportat, precum și
efectul, dacă există, al acestor modificări asupra evaluării profitului sau pierderii pe
segment.
(f) natura și efectul oricăror alocări asimetrice pentru segmentele raportabile. De exemplu,
o entitate ar putea aloca cheltuielile de amortizare unui segment fără a aloca activele
amortizabile aferente acelui segment.
Reconcilieri
28 O entitate trebuie să furnizeze reconcilierile tuturor elementelor următoare:
(a) totalului veniturilor segmentelor raportabile cu veniturile entității.
(b) totalului evaluărilor profitului sau pierderii pe segmente raportabile cu profitul sau
pierderea entității înainte de cheltuielile cu impozitele (venitul din impozit) și de
activitățile întrerupte. Totuși, dacă o entitate alocă segmentelor raportabile elemente
cum ar fi cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit), entitatea poate reconcilia totalul
evaluărilor profitului sau pierderii pe segmente cu profitul sau pierderea entității după
aceste elemente.
(c) totalul activelor segmentelor raportabile cu activele entității.
(d) totalul datoriilor segmentelor raportabile cu datoriile entității dacă datoriile segmentelor
sunt raportate în conformitate cu punctul 23.
(e) totalul valorilor segmentelor raportabile pentru fiecare alt element important de
informații prezentat cu valoarea corespunzătoare a entității.
Toate elementele de reconciliere importante trebuie identificate și descrise separat. De exemplu,
valoarea fiecărei ajustări importante necesare pentru reconcilierea profitului sau pierderii pe
segment raportabil cu profitul sau pierderea entității, care rezultă din diferite politici contabile
trebuie identificată și descrisă separat.
Retratarea informațiilor raportate anterior
29 Dacă o entitate își modifică structura organizării sale interne într-un mod care generează
schimbarea alcătuirii segmentelor sale raportabile, informațiile corespunzătoare perioadelor
anterioare, inclusiv perioadelor interimare, trebuie retratate cu excepția cazului în care informațiile
nu sunt disponibile, iar costul elaborării acestora ar fi exagerat. Pentru fiecare element individual
de prezentare trebuie să se stabilească dacă informațiile nu sunt disponibile și dacă elaborarea
acestora ar presupune un cost excesiv. Ca urmare a unei modificări în alcătuirea segmentelor sale
raportabile, o entitate trebuie să prezinte dacă a retratat elementele corespunzătoare ale
informațiilor pe segmente pentru perioadele anterioare.
30 Dacă o entitate a modificat structura organizării sale interne într-un mod care generează
schimbarea alcătuirii segmentelor sale raportabile și dacă informațiile pe segmente
corespunzătoare perioadelor anterioare, inclusiv perioadelor interimare, nu sunt retratate pentru a
reflecta modificarea, entitatea trebuie să prezinte, în anul în care are loc modificarea, informațiile
pe segmente pentru perioada curentă, atât conform bazei vechi, cât și conform bazei noi de
segmentare, cu excepția cazului în care informațiile necesare nu sunt disponibile, iar costul
elaborării acestora ar fi excesiv.
Prezentări de informații pentru întreaga entitate
31 Punctele 32-34 se aplică tuturor entităților care fac obiectul prezentului IFRS inclusiv acele entități
care au un singur segment raportabil. Unele activități ale entității nu sunt organizate pe baza
diferențelor dintre diferitele produsele și serviciile aferente sau pe baza diferențelor dintre
regiunile geografice ale activităților. Astfel de segmente raportabile ale entității pot raporta
venituri dintr-o gamă largă de produse și servicii fundamental diferite, sau mai multe segmente
raportabile ale sale pot oferi fundamental aceleași produse și servicii. În mod similar, segmentele
raportabile ale unei entități pot deține active în diferite zone geografice și pot raporta venituri din
partea clienților din diferite zone geografice, sau mai multe segmente raportabile pot opera în
aceeași zonă geografică. Informațiile cerute la punctele 32-34 trebuie furnizate doar dacă nu sunt
furnizate ca parte a informațiilor privind segmentul raportabil cerute de prezentul IFRS.
Informații privind produsele și serviciile
32 O entitate trebuie să raporteze veniturile din partea clienților externi pentru fiecare produs și
serviciu sau pentru fiecare produse și servicii similare, cu excepția cazului în care informațiile
necesare nu sunt disponibile și costul elaborării acestora ar fi excesiv, caz în care acest fapt trebuie
prezentat. Valorile veniturilor raportate trebuie să ia în considerare informațiile financiare utilizate
pentru a elabora situațiile financiare ale entității.
Informații despre zonele geografice
33 O entitate trebuie să raporteze următoarele informații geografice, cu excepția cazului în care
informațiile necesare nu sunt disponibile iar costul elaborării acestora ar fi excesiv:
(a) veniturile din partea clienților externi (i) atribuite țării de rezidență a entității și (ii)
atribuite tuturor țărilor străine, în total, din care entitatea își generează veniturile. Dacă
veniturile din partea clienților externi atribuite unei anumite țări străine sunt importante,
acele venituri trebuie prezentate separat. O entitate trebuie să prezinte baza pentru
atribuirea veniturilor din partea clienților externi țărilor individuale.
(b) activele imobilizate* altele decât instrumentele financiare, creanțele privind impozitul
amânat, creanțele privind beneficiile post-angajare și drepturile care rezultă din
contracte de asigurări (i) localizate în țara de rezidență a entității și (ii) localizate în toate
* Pentru activele clasificate conform unei prezentări de lichiditate, activele imobilizate sunt active care includ valorile
preconizate a fi recuperate în peste douăsprezece luni de la data bilanțului.
țările străine, în total, în care entitatea deține active. Dacă activele dintr-o anumită țară
străină sunt importante, acele active trebuie prezentate separat.
Valorile raportate trebuie să aibă la bază informațiile financiare care sunt utilizate pentru
elaborarea situațiilor financiare ale entității. Dacă informațiile necesare nu sunt disponibile și
costul elaborării acestora ar fi excesiv, acest fapt trebuie prezentat. O entitate poate furniza,
suplimentar față de informațiile prevăzute de către acest punct, sub-totaluri ale informațiilor
geografice privind grupurile de țări.
Informații despre clienții principali
34 O entitate trebuie să ofere informații privind măsura în care depinde de clienții principali. Dacă
veniturile din tranzacțiile cu un singur client extern se ridică la 10 la sută sau mai mult din
veniturile entității, entitatea trebuie să prezinte acest fapt, valoarea totală a veniturilor din partea
fiecărui astfel de client, precum și identitatea segmentului sau segmentelor care raportează
veniturile. Entitatea nu trebuie să prezinte identitatea unui client principal sau valoarea veniturilor
pe care fiecare segment le raportează din partea acelui client. În sensul prezentului IFRS un grup
de entități, despre care entitatea raportoare știe că sunt sub control comun, trebuie considerat un
singur client, iar o administrație (națională, de stat, provincială, teritorială, locală sau străină)
precum și entitățile despre care entitatea raportoare știe că sunt sub controlul acelei administrații,
trebuie considerate un singur client.
Tranziția și data intrării în vigoare
35 O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS în situațiile sale financiare anuale pentru perioadele care încep
la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate
aplică prezentul IFRS în situațiile sale financiare pentru o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie
2009, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.
36 Informațiile pe segment pentru anii anteriori care sunt raportate ca informații comparative pentru
anul în care s-au aplicat inițial trebuie retratate conform dispozițiilor prezentului IFRS, cu excepția
cazului în care informațiile necesare nu sunt disponibile și costul elaborării acestora ar fi excesiv.
Retragerea IAS 14
37 Prezentul IFRS înlocuiește IAS 14 Raportarea pe segmente.
Anexa A
Termen definit
Această anexă este parte integrantă din prezentul IFRS.
segment
operațional
Un segment operațional este o componentă a unei entități:
(a) care se angajează în activități din care poate obține venituri și de pe urma cărora poate suporta
cheltuieli (inclusiv venituri și cheltuieli aferente tranzacțiilor cu alte componente ale aceleiași
entități),
(b) ale cărei rezultate din activitate sunt examinate în mod periodic de către principalul factor
decizional operațional al entității în vederea luării de decizii cu privire la alocarea resurselor pe
segment și a evaluării performanței acestuia, și
(c) pentru care sunt disponibile informații financiare distincte.