Tratamentul contabil aplicabil mărfurilor expirate

Attention: open in a new window. PDFPrintE-mail

Tratamentul contabil aplicabil mărfurilor expirate

(articol publicat in revista Consulting Review)   

 

Prin perisabilităţi se înţelege scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, îngheţare, topire, oxidare, aderare la pereţii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroşare, împrăştiere, fărâmiţare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reţeaua de distribuţie (depozite cu ridicata, unităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică). Nu constituie perisabilităţi pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum şi cele produse prin neglijenţă, sustrageri şi cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră. (temeiul legal: art. 1 din HG nr. 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare)

 

Aspecte privind aplicarea limitelor de perisabilitate

1. Perisabilităţile produse şi constatate în cadrul unei societăţi se aprobă de managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, după caz, la nivelul cantităţilor efectiv constatate ca pierderi naturale cu ocazia recepţionării mărfurilor transportate, a inventarierii sau a predării gestiunii, până la limitele prevăzute de HG nr. 831/2004.

2. Limitele maxime de perisabilitate pentru mărfurile ambalate în recipiente din sticlă se aplică şi pentru ambalajele respective. Perisabilităţile pot fi acordate numai după o verificare faptică a cantităţilor de produse existente în gestiune, stabilite după cântărire, numărare, măsurare şi prin alte asemenea procedee şi după efectuarea compensărilor conform prevederilor legale în vigoare.

3. Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare şi desfacere se stabilesc la nivelul întregii activităţi a persoanei juridice plătitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de mărfuri la preţul de înregistrare al mărfurilor intrate sau la preţul de livrare pentru mărfurile vândute în perioada cuprinsă între două inventare.  Aceleaşi limite maxime de perisabilitate se acordă şi pentru mărfurile din stoc.

4. Limitele maxime de perisabilitate în timpul transportului se aplică o singură dată pentru cantităţile de marfă efectiv intrate sau, după caz, livrate, în funcţie de condiţia de livrare stabilită între furnizor şi beneficiar.

5. Comercianţii pot stabili cote de perisabilităţi diferenţiate sortimental pe depozite, magazine, gestiuni, pentru a fi admise la cheltuieli deductibile din profitul impozabil, cu obligativitatea încadrării în limitele maxime de perisabilitate prevăzute pentru grupa respectivă de mărfuri. Pierderile sau scăderile cantitative care depăşesc normele de perisabilitate stabilite nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.

6. Limitele admisibile de perisabilitate se aplică numai persoanelor juridice care sunt obligate, potrivit legii, la plata impozitului pe profit, în limita căruia cheltuielile cu perisabilităţile sunt deductibile din veniturile realizate.

 

Detalii tehnice privind constatarea perisabilităţilor

1. Documentul justificativ care stă la baza scoaterii din evidenţă a mărfurilor expirate este procesul verbal de inventariere, aprobat de către de managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, după caz, conform OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile.

 

 

2. Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, şi în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii. În vederea efectuării inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activităţii, pe care le transmit comisiilor de inventariere.

3. Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. În listele de inventariere a materialelor prevăzute la alineatele precedente se menţionează modul în care s-a făcut inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor respective.

4. Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai mari decât cantităţile constatate în plus. În această situaţie, cotele de scăzăminte se aplică în primul rând la bunurile la care s-au constatat lipsurile. Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferenţe cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe. Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru entitate, se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispoziţiile legale.

5. Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora.

De asemenea, limitele de perisabilitate nu se aplică automat, acestea fiind considerate limite maxime.

6. Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea acestora se face la valoarea de înlocuire, conform OMFP nr. 2861/2009.

 

Înregistrările contabile aplicabile mărfurilor expirate

 

Mărfurile expirate se înregistrează în contabilitate potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, şi în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

 

1. Operaţiunea contabilă de înregistrare a scoaterii din evidenţă a mărfurilor expirate:

 

%

607.01 Cheltuielile privind mărfurile (deductibil, partea care se încadrează în limitele de perisabilitate, conform HG nr. 831/2004)

607.02  Cheltuielile privind mărfurile (nedeductibil, partea care nu se încadrează în limitele de perisabilitate, conform HG nr. 831/2004)

378 Diferenţe de preţ

4428 TVA neexigibil

=

371 Mărfurile

 

2. Operaţiunea contabilă de înregistrare a TVA pentru partea de cheltuieli cu mărfurile nedeductibile fiscal:

 

635 Alte cheltuieli privind taxele şi impozitele

=

4427 TVA colectat

 

Temeiul legal:

Ø      Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată;

Ø      OMFP nr. 3055/2009 privind reglementările contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010;

Ø      OMFP nr. 2870/2010 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice;

Ø      HG nr. 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare;

Ø      OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;

Ø      OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile.

 

Maria Bădoi,

Specialist în contabilitate

This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it

 

21 ianuarie 2011